Ştim cu toţii că pentru ziarele de astăzi supravieţuirea este grea. Publicitatea este puţină şi ieftină iar concurenţa este acerbă şi... neloială. Şi totuşi, într-un peisaj atât de arid atunci când vine vorba de încasări, tema iredentismului maghiar, latent, declarativ şi în cele mai multe cazuri primitiv, este una care face audienţă. Ca nişte drosofile ebriate de propriile viscere pline de puroiul ignoranţei, fiinţe cu fixisme trecute demult de limita psihopatologicului (fie că au idei naţionalist-şovine, fie că frizează segregaţionismul şovin) îşi dau întâlnire în subteranele câte unui text instigator, gata să se ucidă în invective şi injurii care mai de care mai originale şi mai scabroase.
Un minimum de respect faţă de cititori (chiar faţă de aceia care au creierii tulburaţi de otrava xenofobiei; mai ales faţă de ei) ar trebui să vă oblige la a evita astfel de subiecte. Sacrificaţi pe altarul coprofagului zeu al ratingului propria dumneavoastră credibilitate, încurajând manifestări naţionaliste şi iredentiste şi, în lipsa abordărilor inteligente, constructive, care să releve apropierile dintre majoriatari şi secui, zonele istorice de interferenţă şi de conlucrare dintre ei (care nu sunt puţine), nu faceţi altceva decât să lărgiţi un clivaj interetnic creat şi întreţinut de comunişti.
Presa, că vrea că nu vrea, are şi un rol de educare a consumatorului de presă (pozitiv, calitativ, nu rolul de anti-educator pe care şi l-a arogat din prostie şi comoditate), iar pentru asta trebuie să-şi selecteze cu mai multă atenţie intervievaţii, oamenii pe care-i lasă să se exprime public, articolele pe care le lansează spre cititori.
Dacă aş avea pârgii, aş amenda drastic acest cotidian pentru seria de articole care instigă la iredentism, la extremism, la şovinism...
Comentariu la acest articol din Evenimentul Zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu